Prima duminică de Advent este cea în care credincioșii catolici și reformați aprind lumânarea SPERANȚEI. Odată cu prima duminică de Advent începe și Anul Bisericesc la credincioșii de rit apusean. Adventul vesteşte apropierea Crăciunului, ne pregăteşte pentru această sărbătoare, trezeşte în noi setea de rugăciune şi ne arată că Isus este adevărata lumină. De-a lungul celor patru săptămâni de Advent, altarele bisericilor nu se împodobesc nici cu flori, nici cu ornamente. Coroniţa de Advent este singura podoabă, pe care preoţii o sfinţesc odată cu aprinderea primei lumânări. Lumânările se aprind succesiv. Astăzi este aprinsă prima lumânare. Duminica viitoare, se va aprinde a doua şi tot aşa, până în ultima duminică dinainte de Crăciun. Coroniţa de Advent va fi înlocuită, în Ajunul Crăciunului, de bradul împodobit.
Adventul începe în duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie (ziua Sfântului Andrei) și marchează începutul anului liturgic.
Cuvântul Advent provine din limba latina ”adventus ” şi înseamna aşteptare, înştinţare, sosire, într-un cuvânt pregătirea interioară pentru naşterea lui Cristos. Adventul – Postul – este cunoscut încă din timpul domniei Papei Gregor cel Mare având o dublă semnificaţie: perioadă de pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului – în care se cinsteşte venirea Fiului lui Dumnezeu între oameni – şi perioada în care, prin această amintire, minţile sufletele şi trupurile sunt călăuzite înspre întâlnirea lui Cristos, la sfârşitul timpurilor. Papa Grigore cel Mare este și cel care a redus perioada Adventului de la şapte la patru săptămâni, simbolizând cei 4000 de ani pe care omenirea a trebuit să-i aştepte până la venirea Mântuitorului. Mai târziu, în 1570, Papa Pius al V-lea a stabilit liturghia Adventului.
Copiii aşteaptă cele patru săptămâni ale Adventului cu mare nerăbdare, nu numai pentru că ele culminează cu darurile găsite sub pomul de Crăciun în Noaptea de Ajun,
