Nașterea Maicii Domnului – Sf. Maria Mică / Ce nu e bine să faceți
Creştinii din toate Bisericile Apostolice, nu doar ortodocșii, prăznuiesc în fiecare an la 8 septembrie Naşterea Sfintei Fecioare Maria (Maica Domnului). În Biserica Ortodoxă, aceasta este, calendaristic, prima din cele patru mari sărbători mariologice (fiind urmată de intrarea Maicii Domnului în Biserică – 21 noiembrie, Buna Vestire – 25 martie, Adormirea Maicii Domnului – 15 august) şi primul mare praznic din anul bisericesc ortodox, care a început la 1 septembrie.
Naşterea Sf. Fecioare Maria, atunci când părinţii săi, Sfinţii Ioachim şi Ana, aveau o vârstă înaintată, a fost rezultatul stăruinţei lor în rugăciune şi nădejde către Dumnezeu. În Vechiul Testament, familia fără copii era socotită blestemată. Aşa se considerau şi Ioachim şi Ana, de lângă cetatea Nazaret. Ei nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu şi au continuat să se roage Lui să le dea şi lor un copil. Domnul a văzut credinţa lor şi le-a dăruit o fetiţă, căreia i-au pus numele Miriam (Maria). Numele Maria înseamnă alinare, împlinire şi făgăduinţă. Naşterea la Nazaret a Sf. Fecioare reprezintă începutul operei de mântuire a omenirii, pentru toţi cei care o slăvesc pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu.
Sfânta Fecioara Maria este sărbătorită în chip special de mai multe ori în cursul anului liturgic, fiind numită în cultul ortodox drept cea „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare, decât serafimii”. Cinstirea ei este inaugurată de Sf. Arhanghel Gavriil, cel care îi aduce vestea că Îl va naşte pe Mesia, şi cu aceleaşi cuvinte de binecuvântare a celei care va fi Maica Domnului o întâmpină Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezătorul: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1.28).
